Doamne,
Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!

Felicitări grupului psaltic Tronos junior. Felicitări copiilor din parohia noastră, Ioan, Maria, Vladimir și Lucian, componenți ai grupului. Dumnezeu să-i binecuvinteze. Hristos se naște, slăviți-L.

Un loc deosebit, cu oameni minunați. Slujbele sunt pline de căldura preoților care sunt apoape cu sufletul si inima de enoriași!

Îmi amintesc că în adolescență, când am luat pentru prima dată contact cu biserica, mergeam în duminici la Sfânta Liturghie la insistențele unui bun prieten. Nu înțelegeam mai nimic. Iar apoi anii au trecut și am ajuns să merg din ce în ce mai târziu, când nu mai era aproape nimeni în biserică: „mă rog mai bine în liniște” îmi spuneam eu naiv… Am ajuns însă în parohia care acum îmi este casă, din dorința de a-l împărtăși pe copilul care nu avea pe atunci mai mult de un an. Ajungând tot pe final, am ascultat predica Părintelui. Îmi amintesc că m-a copleșit…a fost de parcă ar fi vorbit doar pentru mine, de parcă a căutat să dea răspuns fix frământărilor mele. M-a intrigat atât de tare încât am venit și duminica următoare, și apoi și cealaltă și tot așa. Și apoi mi-am zis că trebuie să ajung mai devreme. Ca mai târziu, să văd că duhul Părintelui este și al întregii comunități. Dragostea pe care Părintele a reușit să o sădească între noi și să o transmită și către Părintele coslujitor, face din comunitatea noastră o mare familie, care învăță împreună, plânge împreună, se bucură împreună și speră împreună la mântuire.

În anul 2015 ne-am mutat în Otopeni din dorința de a-i oferi copilului un spațiu mai generos, o casă cu grădină. Chiar după achiziția casei am mers la biserica din apropiere. Întâmplător (sau nu) era hramul bisericii. Se prăznuiau Sfinții Împărați Constantin și Elena, și pentru am ajuns spre finalul slujbei am mai rămas puțin în biserică pentru a ne închina. La plecare însă, cu o ospitalitate extraordinară, mai multe persoane ne-au invitat să rămânem la masă și a fost minunat, o atmosferă de familie și o masă întru totul armonioasă. Ne-am ridicat de la masă cu sentimentul că ne despărțim de rude și de prieteni vechi. Am revenit cu drag duminicile următoare. Comunitatea formată în jurul bisericii îmi dă sentimentul de acasă, iar mulți dintre cei alături de care stăm în biserică ne sunt acum prieteni dragi. Preocuparea pentru creșterea armonioasă a copiilor este o caracteristică a comunității bisericii noastre. Sub îndrumarea Părinților multe activități destinate copiilor se conturează frumos, iar ei cresc cu un sentiment puternic de apartenență și drag pentru Biserică. Sfatul cel bun, mâna întinsă cu prietenie, o îmbrățișare, un zâmbet sincer, un cuvânt de încurajare, o emoție împărtășită și mult ajutor duhovnicesc ne întâlnesc de fiecare dată când trecem pragul bisericii noastre. Ne vedem la bisericuță, așa cum spune una din prietenele mele!

„Într-una din conferințele lui, Preasfințitul Macarie povestea despre creștini ortodocși ce sunt nevoiți și chiar parcurg câteva sute de kilometri duminică de duminică pentru a ajunge la biserică. Pare ireal. Apoi imediat, gândul m-a dus direct la bisericuța noastră, la doi pași de noi…. Ne bucurăm duhovnicește de fiecare clipă petrecută în biserică. Aducem slavă lui Dumnezeu pentru toate!”