Rugăciuni


 R U G Ă C I U N I

ACATISTELE SFINȚILOR din BISERICA ODĂI

Accesați Acatistele Sfinților din Biserica Odăi în format PDF,
Click mai jos!

RUGĂCIUNE LA NECAZURI ŞI SUPĂRĂRI

Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra noastră și ape intrat-au până la sufletele noastre – dar întru Tine este toată nădejdea noastră. Tu cunoști pricina răului ce ne bântuie. La Tine perii capetelor noastre sunt numărați. La Tine, deci, scăpăm și pe Tine Te rugăm să depărtezi de la noi orice rău pierzător de suflet și să ne ajuți a birui toate ispitele ce ne învăluie – că Tu ești întărirea, scăparea și izbăvitorul nostru, Hristoase Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.


RÂNDUIALA SLUJBEI CARE SE FACE ÎN VREME DE BOLI MOLIPSITOARE SAU MOLIME CĂTRE PREASFÂNTA TREIME ȘI CĂTRE TOȚI SFINȚII

Link pdf – RANDUIALA BOLI MOLIPSITOARE SI MOLIME

Preotul face începutul obișnuit, apoi se zic Rugăciunile începătoare, Veniți să ne închinăm…

RUGĂCIUNILE ÎNCEPĂTOARE

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori),
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Psalmul 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne, Că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morii slobod. Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mormânt, de care nu Ți-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus spre mine. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor. Închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele. Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morii se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării? Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat? Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina.Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine? Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit. Peste mine au trecut mâniile Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşia mea.

CANONUL

Cântarea I, glasul al 8-lea

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți.

Slava cea atotlucrătoare şi de o fiinţă şi împreună pe scaun şezătoare şi într-o putere şi în trei străluciri, Părinte necuprins și Fiule şi Duhule Sfinte, de cumplita boală izbăveşte-ne pe noi, robii Tăi, ca să Te slăvim cu bună mulțumire.

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți.

Viforul păcatelor m-a împins în adâncul neputinței și desele dureri ca furtuna mă învăluiesc pe mine ticălosul. Stăpânire într-o putere, Treime Sfântă, milostiveşte-Te și mă mântuiește pe mine, care pier cumplit.

Slavă…

De păcatul care ne ține, Treime nedespărţită, izbăveşte-pe noi robii Tăi, cu roua milei Tale rourând văpaia cumplitelor dureri, și dă-ne sănătate, ca să Te lăudăm pe Tine cu dreaptă credinţă.

Și acum…, a Născătoarei:

Preacurată, care ai purtat în pântece pe Răscumpărătorul şi Făcătorul a toate şi Domnul, Cel ce a purtat neputințele noastre, pe Acela roagă-L să izbăvească de cumplita boală pe robii tăi, tu, singura ajutătoare a oamenilor.

Cântarea a 3-a

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți.

Mințile cereşti, cetele îngereşti, scaunele și începătoriile, puterile si domniile Te roagă pe Tine, Mântuitorule Cel bun, izbăveşte pe robii Tăi de boala cea pierzătoare.

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți.

Ca să arăți adâncul cel mare al iubirii Tale de oameni, Stăpâne atotputernice, izbăvește-ne de boala cea aducătoare de moarte și de cumplitele dureri pe noi robii Tăi, Unule, Îndelung-Răbdătorule.

Slavă…

Îngeri și arhangheli, ca duhuri slujitoare care staţi în fața lui Dumnezeu, pe Acela rugati-L să înceteze boala, să risipească molima şi de primejdia cea aducătoare de moarte să ne izbăvească.

Și acum…, a Născătoarei:

Izvor de vindecări bune te-a arătat pe tine Hristos Domnul, adâncul cel născut din tine, Fecioară cu totul fără prihană; pentru aceea izbăveşte pe robii tăi, cei ce se îneacă în viforul bolii.

Catavasie:

Izbăvește din nevoi pe robii Tăi, Milostive, că noi cu osârdie către Tine alergăm, către Milostivul şi Izbăvitorul și Stăpânul tuturor, Dumnezeule cel slăvit în Treime.

SEDEALNA, glasul al 6-lea:

Necazuri ne-au înconjurat pe noi, Doamne, și chinurile iadului au dat peste noi, Mântuitorule, și ne-a acoperit pe noi umbra morții pentru păcatele noastre, Iubitorule de oameni, și înainte de vreme ne lipsim de viață, și ce să facem nu pricepem. Numai către Tine, Doctorul sufletelor și al trupurilor și adâncul milostivirii, din inimă, cu durere și cu umilinţă, căzând, strigăm: Izvorule al vieții, iartă și miluieşte pe poporul cel deznădăjduit, pentru Născătoarea de Dumnezeu, Unule, mult-milostive.

Cântarea a 4-a

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți.

Cu adevărat acum umbra morții ne-a împresurat pe noi si de porţile iadului ne-am apropiat; dar Tu, Mântuitorule, ca un puternic, ridicându-ne pe noi, minunate fă milele Tale, Cel ce mântuiești pe cei ce cu credință dreaptă strigă: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți.

Apostoli slujitori şi propovăduitori și de Hristos văzători, care ați luat dar de vindecări și sunteți doctori sufletești, scoateți-ne din nevoi și din neputinţa ce ne ține, rugând pe Stăpânul Iisus, Izbăvitorul şi Domnul.

Slavă…

Viforul păcatelor acum ne-a cuprins, valurile neputinței ne tulbură, suferințele dese ne îneacă, întristările și durerile ne-au aflat pe noi, păcătoșii; Apostoli ai Domnului, cu rugăciunile voastre, dați-ne mână de ajutor.

Şi acum…, a Născătoarei:

Cu dureri cumplite din toate părțile fiind loviți, Fecioară, toți cădem înaintea ta, la Acoperământul tău cel puternic, Curată, miluieşte-ne pe noi pe toţi; îndură-te, a lui Dumnezeu mireasă, și izbăveşte de moarte și de cumplita neputință și vindecă, Stăpână, durerile.

Cântarea a 5-a

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți.

Sfinților proroci, care ați umplut mările cele înşelătoare cu rugăciunile voastre cele izvorâtoare de miere, prefaceți acum întreaga amărăciune a acestei boli molipsitoare în dulceața cea dumnezeiască a sănătății.

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți.

Pătrunși suntem de săgețile bolii, prin porunca Ta, Doamne, si apasă greu peste noi mâna Ta, Atotputernice; ci, ca un Dumnezeu îndurat, milostiveşte-Te spre toți cu milostivirea Ta, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi Mucenici.

Slavă…

Precum odinioară pe fiul văduvei l-ai înviat cu porunca Ta, Cuvinte, Cel ce ești singur Bun și Milostiv, izbăvind pe robii Tăi de cumplita boală, fă-i să vieze, Unule, Iubitorule de oameni.

Şi acum…, a Născătoarei:

În noaptea vieţii ne-a ajuns viforul tuturor necazurilor și ne-a acoperit întunericul neputinţei; ci străluceşte-ne rază de nădejde, Fecioară, și la lumina sănătății îndreptează-ne.

Cântarea a 6-a

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți.

De marea nemărginită a neputinţelor suntem înconjurați și valurile nenorocirii molipsitoare ne tulbură; Ocârmuitorule Doamne, tinde acum mână de ajutor și scapă-ne de primejdii.

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți.

Precum de demult pe cel slăbănog cu dumnezeiasca Ta voie ai ridicat din neputinta bolii și din patul suferinței, izbăvește-ne de boala cea grea si dă-ne sănătate, mult-Milostive.

Slavă…

Ceata Prorocilor, soborul Apostolilor şi tabăra Mucenicilor acum Te roagă pe Tine, Unule, mult-Milostive, pentru poporul Tău: Bunule, îndură-Te de el.

Și acum…, a Născătoarei:

Marie, vistieria cea curată a fecioriei, curătește-ne de boli și de necazuri, și de neputinţa ce ne ține acum miluieşte-ne, ca să te mărim pe tine cu credintă.

Catavasie:

Izbăvește din nevoi pe robii tăi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că noi cu osârdie către tine alergăm, ca spre un zid nesurpat și nouă folositoare.

Cântarea a 7-a

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți.

Mă arde cuptorul durerilor fără de număr și neîncetat mă aprinde văpaia cea necruţătoare a focului bolii; ci, cu roua milei Tale, Mântuitorule, răcoreşte pe cel ce cântă: binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor noștri.

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți.

Proroci, Apostoli, soborul Mucenicilor, dumnezeieşti învățători, cu rugăciunile voastre alinați durerile celor bolnavi şi dăruiţi sănătate celor ce cântă: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor noștri.

Slavă…,

Cu cuvântul pe Lazăr l-ai înviat; acum, ridicându-ne noi din groapa bolii celei cumplite, viază-ne, Doamne, ca să cântăm cântare de mulțumire: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor noștri.

Si acum…, a Născătoarei:

Milostivă fiind si Maică Celui cu totul milostiv, îndură-te și izbăvește pe poporul care cheamă mila ta, Fecioară, si cântă: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți.

Cu durere gemem în patul suferinței noastre și din boala pierzătoare strigăm către Tine, Iubitorule de oameni, si, înălțând acum ochii inimii, cerem sănătate. Cercetează-ne pe noi, Mântuitorule, și ne ridică să cântăm: popoare, preaînăltați-L întru toţi vecii.

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți.

Cel ce din milostivire Te-ai îmbrăcat în a noastră neputință și ai voit a Te asemăna oamenilor, pentru rugăciunile preacuvioșilor Tăi, mântuieşte-ne pe noi, cei fără nădejde, și ne ridică din groapa deznădăjduirii, ca să cântăm: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălțați-L întru toţi vecii.

Slavă…,

Făcătorule al firii, dătătorule de vindecări, ca unul care ai inimă îndurată și noian de milostivire, îndelung-Răbdătorule, cu luare aminte cercetează pe poporul Tău de boala cea molipsitoare și viază-l ca să cânte: preoți, binecuvântați-L, popoare, preaînălțați-L întru toți vecii.

Și acum…, a Născătoarei:

Cântarea a 9-a

Ajutătoarea cea tare şi apărătoarea cea adevărată, nădejdea deznădăjduiţilor, cercetează, preanevinovată, pe robii tăi, care pătimesc cumplit; ușurează greutatea bolii celei amare; depărtează neputința si boala cea molipsitoare și mântuieşte pe robii tăi, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți.

Minuni fără de număr ai făcut, Cel ce ești fără de moarte; arată mila Ta spre robii Tăi, Dumnezeule, ca un milostiv, și de boala ce ne-a cuprins pe noi acum, liberează-ne pentru rugăciunile celei ce Te-a născut si ale cetei purtătorilor Tăi de biruintă.

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți.

Pentru rugăciunile Îngerilor, Arhanghelilor, Prorocilor, Apostolilor, Mucenicilor, Preacuvioșilor, Ierarhilor si ale tuturor Sfinţilor Tăi, plângerea cea grozavă a robilor tăi schimb-o, Atotputernice, în bucurie, vindecă durerea, uşurează boala și sănătate ne dăruiește.

Slavă…,

Doctorul sufletelor și al trupurilor, Doamne, Cel bogat în milă, pe Tine Te rog, vindecă multele mele patimi și mă izbăvește de dureri şi de necazuri, ca un singur bun și binefăcător; și mântuiește pe cei ce cu dreaptă credinţă Te slăvesc.

Și acum…, a Născătoarei:

Ceea ce ai născut pe înduratul și Milostivul, pe Făcătorul și Domnul, Stăpână, arată acum spre mine obişnuitele îndurări și mă izbăveşte din cumplita boală ce topește sufletul meu, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, și-mi dăruiește sănătate, ca neîncetat să te măresc pe tine.

RUGĂCIUNI

(1)

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, izvorul cel nesecat al îndurărilor, noianul cel nepătruns al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelungatei răbdări şi al bunătății, care aduci multe feluri de bătăi și de răni asupra neamului omenesc spre folosul lui, prin marea Ta iubire de oameni, pentru ca neînfrânarea și pornirea noastră spre păcat, fiind stăpânite ca de un frâu de frica Ta cea dumnezeiască, să nu se pornească împotriva chipului cel dumnezeiesc, nici să batjocorească firea cea aleasă a sufletului nostru, oprește, Te rugăm, această armă ascutită si neaşteptată a morții, adusă asupra firii noastre, ca să nu ne împutinezi mai mult decât pe toate neamurile, nici să ne dai spre batjocura vrăjmaşilor celor care lucrează cu mintea celor care lucrează cu simturile. S-au pustiit cetațile, s-au stricat târgurile; praznicele cele sfinţite şi slujbele și frumusetea cântărilor dumnezeieşti, în buna parte, au tăcut; case frumoase și mari, după cum zice Scriptura, au pierit și nu este cine să locuiască in ele. Frică și cutremur au venit peste negura întunecată a acestei morți înfricosătoare ne-a acoperit pe toţi. Nu apucăm, Stăpâne, noi, rudele, să jelim pe cei răposati, precum este obiceiul, că a și venit sfârsitul nostru și căutăm pe altii care să ne jelească și suntem dati aceleiaşi gropi de obște. Noi, cei vii si văzuti, nu mai socotim că suntem vii, de frica acestei bătăi înfricosatoare; nu ne mai încredem nici în noi însine, bănuind fiecare din noi că are în sine semnul și rana mortii şi, înainte de moarte, cumplit de frica mortii murim. Aceasta este plata răutăţii noastre; acesta este sfârşitul cel cuvenit faptelor noastre viclene și necurate; acestea sunt isprăvile cele rele ale desfrânării, ale nedreptății și ale călcării noastre de jurământ; acest şarpe cu trei capete, înfigând în noi dinții săi cei veninosi, ne-a adus această stricăciune și această moarte, după cum zice Scriptura: pentru aceasta vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultători. Pentru care nu putem nici ochii minţii sa-l ridicam, nici să ne rugăm curat ca să dobândim mila Ta, fiecare din noi fiind apăsat de greutatea cugetului ca de nişte obezi de fier. Dar nu ne părăsi pe cu totul și, pentru numele Tău cel sfânt, nu strica aşezământul Tău, ca să nu fim lipsiti de vremea pocainţei şi a întoarcerii, noi, ticăloșii. Ştim că și această bataie de moarte cu iubire de oameni ai adus-o pentru ca, de multe ori făgăduind pocăintă şi de multe ori mintind, ne-am osândit spre tăiere ca și smochinul neroditor. Dar mai ai încă răbdare, ca un lucrător iubitor de oameni, Care nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu; Cel care ai poruncit ca de şaptezeci de ori câte şapte să iertăm păcatele fratilor; Care poți din pietre tari și neroditoare să ridici fii lui Avraam, pentru că numai Tie sunt cu putinţă toate cele ce sunt la oameni cu neputinţă, Stăpâne, Iubitorule de oameni. Ca, și prin noi, în neam și în neam, să se slăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

(2)

Am greşit, fărădelege am făcut, nedreptate am săvârșit înaintea Ta, preabunule Stăpâne. Am călcat poruncile Tale cele mântuitoare și făgăduinţele noastre cele sfințite, pe care le-am făcut la Sfântul Botez înaintea marelui Tău jertfelnic și înaintea îngerilor și a oamenilor; ne-am lepădat de înfricoşătorul sânge al legii prin care ne-am sfințit, socotindu-l lucru de nimic și înjosind harul Duhului și nebăgând în seamă înfierea cea înfricoșătoare şi mai presus de fire. Toată Scriptura și legea cea dumnezeiască și învăţătura cea însuflată de Dumnezeu au fost socotite de noi ca sunet deşert şi vorbe lipsite de fapte; noi, ticăloșii, purtăm numai cu numele și în vorbe cinstita Evanghelie și adevăratul crestinism. Mâinile noastre s-au nevoit spre toată răpirea și lăcomia; picioarele au fost grabnice și îndrăznețe spre toată nedreptatea și răutatea, gata a merge si a călca partea fratilor şi a mânca pe săraci. Am făcut gura, organul sfintelor rugăciuni și al cuvintelor, organ de toată ruşinea și vorba nebunească, de călcare de jurământ și de clevetire. Ochii noștri și toate simtirile noastre peste măsură le-am umplut de desfrânare şi de toată necurăția. Mintea, care împărățeste în noi, adică sămânţa cea dumnezeiască, am înjosit-o, și mădularele Tale, Hristoase, le-am făcut mădulare ale desfrânării, și, în loc de biserici ale lui Dumnezeu, ne-am făcut locaşuri de stricăciune și de necurăţie. Pentru aceasta, preabunule Stăpâne, noi, ticăloşii, spre mânie am întors marea Ta iubire de oameni. Mulțimea facerilor Tale de bine, nebunește am înlocuit-o cu pedeapsă; căci, de vreme ce nici prin cele bune ale noastre si nici prin bolile celor de aproape nu ne-am făcut mai buni, cu dreptate am pornit singuri asupra noastră această certare dreaptă și bătaie; dar nu cu iuţimea Ta să ne mustri pe noi, nici cu mânia Ta să ne pedepseşti pe noi, Doamne. Tie unuia am greşit, dar Tie unuia ne şi închinam cu inimă umilită aducem Tie mărturisire ca o jertfă curată. Lasă, iartă, iubitorule de oameni Stapane; opreste bătaia cea cu dreptate adusă asupra noastră; să biruiască adâncul îndurărilor Tale multimea cea vicleană a păcatelor noastre. Noianul bunătăţii Tale nemărginite să acopere marea cea amară a răutății noastre. Avem pilde mari ale iubirii Tale de oameni: pe tâlhari, pe desfrânate, pe vameși și pe fiul cel desfrânat, care ne-au întrecut pe noi, ticălosii, si în împărăţia cerurilor înainte au ajuns. Cu aceia primeste-ne și pe noi, care ne mărturisim si cădem înaintea Ta, Stăpâne, deși suntem departe de întoarcerea și de curata pocăinţă a acelora; dar bunătatea Ta cea nemăsurată să împlinească lipsa, și mai bine să facă chiar totul, de vreme ce de toate suntem lipsiti cu totul. Îndurare și milostivire, care Te îmblânzeşte pe Tine, ai Crucea și moartea cea de bunăvoie, pe care ai răbdat-o pentru noi, nemulțumitorii; luptele apostolilor, sudorile cuvioşilor, sângele mucenicilor şi, mai înainte de toate, ai nădejdea și mântuirea cea de obşte a tuturor, pe Născătoarea de Dumnezeu, care mai presus de fire Te-a născut; ale căror rugăciuni cu iubire de oameni primindu-le, din nevoia aceasta de acum și de chinul cel veşnic ce va să fie, ne izbăveşte pe noi. Cu harul și cu iubirea de oameni ale Celui fără de început al Tău Părinte, cu care împreună ești binecuvântat, și ale Preasfântului şi bunului și de viată făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


PROHODUL

Click pe Imagine pentru a accesa PROHODUL în format PDF!

ACATISTELE SFINȚILOR din BISERICA ODĂI

Click pe Imagine pentru a accesa cartea în format PDF!

English EN Romanian RO